Sărbători, sărbători!

Treaz ca pasărea, din zori,

Sfătuie cu miei, cu flori,

Aplecat puţin ca spicul…

Tare drag îmi e bunicul!

Grigore Vieru

  

Mai multe țări europene (Franța, Italia, Germania, Belgia) marchează Ziua bunicuțelor. Avem și noi, în Moldova, o așa sărbătoare. Aceste zile sunt aniversate în onoarea tuturor bunicilor și sunt însemnate și pentru cei mari, și pentru cei mici, or bunicii sunt persoanele cele mai importante din viața întregii familii.  Astăzi, 22 ianuarie, într-o altă țară europeană, Polonia, se sărbătorește Ziua bunicului. Este o sărbătoare foarte frumoasă. Mai detaliat despre ea vedeți pe blogul colegelor noastre.

Iar voi, dragii mei, nu ezitați: mergeți fuguța la bunic, strîngeți-l tare de gît, spuneți-i cît de mult îl iubiți și veți vedea că se va întîmpla un miracol.

Stau în braţe la bunicul

Şi îmi place, şi e bine,

Ştiţi de ce?

Fiindcă bunicul

Tare seamănă cu… mine.

Când era bunicul mic

Şi încă nu-mi era bunic,

Semăna cu mine, zău!

Tare drag mi-e bunul meu.

Emilia Plugaru

Eu îi spun măicuței

seara pe șoptite:

Mustul, la bunelul,

cred că-i pe sfârșite

Eu îi spun măicuței

Dimineața iară:

Toamna, la bunelul,

plouă nuci pe-afară

Eu îi spun măicuței

cînd se face noapte:

Toamna la bunelul,

sunt gutuie coapte

Eu îi spun măicuței

iară ea zâmbețte:

Toamna, la bunelul,

plouă ciobanește

Dumitru Matcovschi

E-atât de alb

Și-atât de bun,

Bunicul meu

E cel mai bun

Din lumea asta

Și vă spun,

Vă rog să mă credeți

Că știu ce spun,

Și-o să vedeți.

E nins de ani

Dar e frumos,

Cu pielea albă

C-albă-a fost,

Deși s-a mai zbârcit un pic,

Dar nu-i nimic,

Îl plac așa că e bunic

Și e al meu.

Tanasa Constantin

  

Tare-mi este dor de bunu

și tot timpul îl aștept.

el pe lume-i numai unu-

cel mai drag, mai întelept

el mă ia pe gît, pe spate,

ne luptam si facem sport,

cind gresesc,imi da dreptate,

fiidca-s unicul nepot.

  

dar bunelul e departe,

pin acolo drumu-i lung,

caci hotarul ne desparte-

n-am putere sa ajung...

Maria Șova

    

Hag Șavuot Sameah!

Una din sărbătorile date de Dumnezeu poporului evreu este Șavuot – sărbătoarea primirii pe muntele Sinai a cărții sfinte – Tora. Sărbătoarea are loc la cincizeci de zile de la Pesah (Paștele evreiesc) și are menirea de a marca încheierea secerișului primei recolte de grîne. Șavuotului i se mai zice sărbătoarea trufandalelor și este un timp al bucuriei.

De Șavuot evreii antici aduceau jertfă primele roade ale anului.

 Aceste roade (bikurim) erau luate din șapte specii pentru care era slăvit pămîntul Israelului: grîul, orzul, smochinele, strugurii, rodiile, măslinele și curmalele. Fiind o societate agrară, fiecare țăran lega o panglică de fiecare fruct copt. Apoi fructele erau culese și aduse la Ierusalim ca ofrandă lui Dumnezeu.

Această sărbătoare își are tradițiile sale. De Șavuot se consumă produse lactate, plăcintă cu brînză. Fetele poartă coronițe de flori, iar casele se decorează cu spice și iarbă.

Creștinii o numesc Rusaliile evreilor.

Anul aceste Șavuot vine pe data de 15 mai.

Cu tot sufletul vă dorim sărbători fericite și vă urăm

HAG ȘAVUOT SAMEAH!

Pesah

Zilele acestea toți evreii sărbătoresc una din cele mai respectate sărbători religioase din iudaism PESAH, care simbolizează eliberarea din robia egipteană și ieșirea din Egipt a evreilor, dar și renașterea de primăvară a naturii. În timpul acestei sărbători nu se consumă pîne și nici produse dospite, se mănîncă doar mața. În prima seară de Pesah, numită Seder, se citește din Hagadah (un fel de legendă), se beau patru pahare de vin și se gustă ierburi amare. Cele șapte mîncăruri simbolice de Seder sunt:
Mața: pîine nedospită, asemănătoare cu o turtă - simbolizează sclavia evreilor în Egipt. Cînd evreii se pregăteau să părăsească în grabă Egiptul, nu au avut timp să coacă pîine dospită și au copt în schimb pîinea nedospită - mața.
Haroset: un amestec de nuci măcinate, mere, scorțișoară și miere - simbolizează mortarul folosit de sclavii evrei pentru construcțiile Faraonului.
Ou: se folosește un ou fiert tare pentru a simboliza soarele, viața și renașterea.
Apa sărată: în ea se înmoaie alimentele - simbolizează lacrimile provocate de oprimare, dar și cele produse de bucuria libertății.
Marror: un hrean foarte amar, care simbolizează amarul sclaviei.
Karpas: un amestec de cartofi fierți și pătrunjel, care simbolizează atît subnutriția sclavilor, cît și anotimpul primăverii.
Z'roah: o bucată de carne pe os, simbolizează mielul pascal și se referă la salvarea evreilor de către Dumnezeu din sclavia Egiptului.

Vă dorim tuturor 

HAG PESAH SAMEAH!

Zîmbiţi, vă rog!

Fiindcă mai suntem în toiul sărbătorilor şi bibliotecile vor sta închise încă cîteva zile, 
m-am gîndit şi eu să te mai distrez cu cîteva glume. Fii atent:

Papagalul

După ce un an întreg copilul l-a rugat să-i cumpere un papagal, tatăl merge în sfîrşit la magazinul de animale:

-         Aş dori papagalul acela frumos. Cît costă?

-         Acela e un papagal deosebit: ştie să vorbească şi mai învaţă încă o limbă străină, răspunde vînzătorul, şi costă 500 de lei.

-         Cam scump. Daţi-mi-l pe acela mai urîţel.

-         Acela costă 1000 de lei. Ştie la perfecţie 4 limbi străine, citeşte şi traduce.

-         Atunci daţi-mi-l pe cel din colţ, cel mai amărît şi năcăjit.

-         Papagalul cela costă 4000 de lei.

-         Cum? Atîţea bani pe un papagal prăpădit? Ce ştie el să facă?

-         Nu ştiu, dar ceilalţi doi îi spun „profesore”.

Varza

  La masă, mama i se adresează băiatului:

 - Mănîncă şi varză, nu numai carne. Şi varza este la fel de bună!

 - Nu cred, mamă. Dacă ar fi aşa, atunci cîinele nostru ar fi mîncat toată varza din grădină.

Vitaminele

La farmacie:

- Aş dori nişte vitamine pentru copil!

 - A, B sau C?

 - Indiferent! Încă nu a invăţat să citească!

La pescuit

Mihăiţă pescuia singur pe malul unui lac. Curios, prietenul lui îl intreabă:

 - Are balta peşte?

 - Are, da-i acoperit de apă!

Struţii

Doi struţi stăteau la o discuţie:

 - Ştii de ce ne băgăm noi capul în nisip?

 - Nu ştiu de ce o faci tu, dar eu caut petrol!

Furnica cea darnică

Furnica alerga disperată prin pădure. La un moment dat, dă nas în nas cu leul, regele animalelor:

 – Ce faci, furnicuţo, unde alergi în halul ăsta?

 – Păi, cum, măria ta, n-ai auzit?

 – Nu, ce e?

 – S-a produs un accident îngrozitor...

 – Spune odată, ce e?!

 – Păi, s-au ciocnit elefantul şi hipopotamul, rău de tot...

 – Bine, şi ce treabă ai tu, de ce alergi aşa?

 – Mă duc să donez sînge!