Haideți, dragii mei, să mai răsfoim din cartea
În cămașă de cireașă.
Omida cu grad de fluture
O
omidă tânără, dar cu personalitatea formată,
mare
filozoafă și învățată,
citea
pomii de prin livezi
ca
pe niște biblioteci fragile și verzi.
Sârguincioasă,
elevată și frunzofilă,
buchisea
tomuri întregi, capitol cu capitol,
filă
cu filă,
ba
chiar aș zice că, absorbită
de
marea aventură a minții,
mânca
tocmai cartea, o rodea cu dinții.
Iar
când s-a simțit o omida foarte învățată,
n-a
mai suportat starea ei
de
ființă neterminată
și
câteva zile a mâncat doar expresii înaripate
ca
să-i crească aripi pe spate.
Astfel
omida s-a pomenit dintr-odată
trecută
în altă stare, evoluată:
un
fluture erudit cu mustăți și baston
și
cu porecla de papion,
filozof
cu prestanță și cu renume
care
poate fi primit
la
cea mai inaltă Academie din lume
(la
cea a insectelor, cu catedra pe-un buture),
Așa
cum se cuvinte unei omizi
cu
doctoratul în fluture.
Doua întâmplari ciudate cu
cuvinte inversate
Întâmplare plină de haz
cu un rac din iaz
Lângă
iaz, în vârf de par,
Cioara
strigă: car! car! car!
Iese
Racul supărat:
–
Mă rog, cine m-a strigat?
Întâmplare de-un haz și mai mare
cu un rac din mare
Zice
Racul spre Amoeba:
–
Tu citești din Radeceba?
– Nu, căci am Abecedar.
– Păi, drăguță, eu sunt... caR.
Poezii pentru (când
suntem) copii. – Chișinău: Litera, 2014. – 32 p.
Veniți la bibliotecă
și
citiți cu noi,
citiți ca noi,
citiți mai mult decît noi!
Комментариев нет:
Отправить комментарий