14 августа 2014 г.

Mai citim?



Acum, că e arșiță afară, vă propun, dragii mei, să ne ascundem undeva mai la umbră și șă mai răsfoim din cartea lui Iulian FILIP Urmele mele frumoase. Ușor, ușor, am ajuns la litera
”D”





 Degețele dulci
Soarele cu miere unge
văile și dealurile.
Miere curge, miere curge
pe toate coclaurile.

Harnic, harnic, aropioare,
fâlfâiți cu zor în zbor!
Mierea vălură din soare –
cel mai înrdăgit izvor.

Cine e pe văi și dealuri,
ridicați cănuțele!
Miere curge, miere curge,
dulci mi-s degetuțele!



Dialog cu dealul
        Slavă ție, munte sfinte!
        Eu sunt deal, copil cuminte.
        Azi ești deal, iar munte... mâine,
Cum se-ntâmplă și cu mine:
Azi copil, mâine – bărbat.
        Să crești mare, brav băiat!



Din neamul lui Păcală
Orișice băiat ori fată
minciunește câteodată.
Nu vă supărați pe ei,
că sunt șmecheri mititei
și minciuna nu-i de boală,
da-s din neamul lui Păcală.

Păcălim și noi pe-ncetul,
altfel nu crește băietul
și nici fata nu prea crește,
dacă nu vă păcălește.

Învățăm nu doar la școală
păcăleli de-a lui Păcală.
Ne dă dintr-un ochi Păcală,
dar ne cere socoteală –
facem lucru serios,
păcălitu-i cu folos.



Doi dinți și două întrebări
 Iar acum luați aminte:
au pierdut câte un dinte
nepoțica și bunica.
Râde-n hohot nepoțica,
s-acam întristat bunica...
Eu nu înțeleg nimica –
de ce râde nepoțica?
Ce s-a întristat bunica?
  

Domnul peste casa noastră
Pe o firavă scăriță
urcă-n cer, în nourași
un băiat cu o fetiță
și trei îngerași.
Îngerii se-ntorc acasă,
ceru-i casa lor aleasă,
iar copiilor li-dor
de căsuța lor.

Îl găsesc în cer pe Domnul,
Domnul din lumină
străjuiește cu nesomnu-i
limba cea română:
să ne fie sănătoasă-n
orice cuvințel,
să-ncălzească luminoasă.
orice suflețel.

Pe o firavă scăriță
vin din nourași, din cer
un băiat cu o fetiță
plini de adevăr.
Îngerii rămân acasă,
ceru-i casa lor aleasă.
iar copiilor li-i dor
de căsuța lor.

Комментариев нет:

Отправить комментарий