Mai citim?

Acum, că e arșiță afară, vă propun, dragii mei, să ne ascundem undeva mai la umbră și șă mai răsfoim din cartea lui Iulian FILIP ”Urmele mele frumoase”. Ușor, ușor, am ajuns la litera

”D”

 Degețele dulci

Soarele cu miere unge

văile și dealurile.

Miere curge, miere curge

pe toate coclaurile.

Harnic, harnic, aropioare,

fâlfâiți cu zor în zbor!

Mierea vălură din soare –

cel mai înrdăgit izvor.

Cine e pe văi și dealuri,

ridicați cănuțele!

Miere curge, miere curge,

dulci mi-s degetuțele!

Dialog cu dealul

–        Slavă ție, munte sfinte!

–        Eu sunt deal, copil cuminte.

–        Azi ești deal, iar munte... mâine,

Cum se-ntâmplă și cu mine:

Azi copil, mâine – bărbat.

–        Să crești mare, brav băiat!

Din neamul lui Păcală

Orișice băiat ori fată

minciunește câteodată.

Nu vă supărați pe ei,

că sunt șmecheri mititei

și minciuna nu-i de boală,

da-s din neamul lui Păcală.

Păcălim și noi pe-ncetul,

altfel nu crește băietul

și nici fata nu prea crește,

dacă nu vă păcălește.

Învățăm nu doar la școală

păcăleli de-a lui Păcală.

Ne dă dintr-un ochi Păcală,

dar ne cere socoteală –

facem lucru serios,

păcălitu-i cu folos.

Doi dinți și două întrebări

 Iar acum luați aminte:

au pierdut câte un dinte

nepoțica și bunica.

Râde-n hohot nepoțica,

s-acam întristat bunica...

Eu nu înțeleg nimica –

de ce râde nepoțica?

Ce s-a întristat bunica?

  

Domnul peste casa noastră

Pe o firavă scăriță

urcă-n cer, în nourași

un băiat cu o fetiță

și trei îngerași.

Îngerii se-ntorc acasă,

ceru-i casa lor aleasă,

iar copiilor li-dor

de căsuța lor.

Îl găsesc în cer pe Domnul,

Domnul din lumină

străjuiește cu nesomnu-i

limba cea română:

să ne fie sănătoasă-n

orice cuvințel,

să-ncălzească luminoasă.

orice suflețel.

Pe o firavă scăriță

vin din nourași, din cer

un băiat cu o fetiță

plini de adevăr.

Îngerii rămân acasă,

ceru-i casa lor aleasă.

iar copiilor li-i dor

de căsuța lor.