17 октября 2012 г.

Invitaţie la lectură


Da-da! Astăzi vă invit la lectură şi vă propun o carte cu totul şi cu totul deosebită. Este vorba de o traducere inedită din limba idiş, care se numeşte


O capră şi-un viţel, un hoţ mititel, un meşter scamator şi alţii asemenea lor... Povestiri pentru copii din literatura clasică idiş. – Bucureşti: Hasefer, 1995. - 128 p.

Povestirile din acest volum poartă semnăturile celor mai importanţi prozatori evrei de limbă idiş: MENDELE MOIHER – SFORIM, ŞALOM ALEHEM, IŢHOC - LEIBUŞ PEREŢ, ŞALOM AŞ şi ISAAC BAŞEVIS SINGHER.
Fascinaţia pe care o exercită natura asupra copiilor, iubirea lor pentru vietăţile cu glas tainic, joaca lor plină de fantezie, păţaniile lor şcolare, năzbîtiile lor sunt temele acestor povestiri, pline de umor, alteori de tristeţe şi poezie.
Volumul de faţă a fost îngrijit cu dragoste de către traducătorul Anton CELARU şi pictoriţa Tia PELTZ.
Povestirile, sper să fie lecturi plăcute pentru voi – prilej de a cunoaşte o altă viaţă şi o cu totul altă lume.
Şi pentru intrigă, vă propun un mic crîmpei din povestirea „Rabcic. Povestea unui cîine” de Şalom Alehem:
Rabcic era un cîine tărcat, alb cu pete, mijlociu ca înălţime, potolit, chiar sfios. Nu-i plăcea să se năpustească asupra cuiva, aşa cum fac alţi cîini, pe la spate, să-i sfîşie o poală, ori să-l muşte de picior. Dimpotrivă, toată lumea se lega de dînsul. Oricine era gata să-i rupă spinarea cu o bîtă, să-l izbească în coaste cu vîrful cizmei, să-i arunce o piatră în cap, să verse pe el o găleată cu lături - şi toate acestea aşa... în joacă.
Cînd îl pocneau, el nu se aşeza pe jos, ca alţi cîini, şi nu lătra, nu-şi arăta colţii, nu cerea socoteală. Nu, la fiecare scantoalcă, Rabcic se îndoia pînă la pămînt cu un scheunat: e-e-e!, după care fugea ţinîndu-şi coada între picioare, se aciuia într-un ungher şi prindea muşte.
Cine era Rabcic? De unde venea? Greu de spus. Poate că rămăsese în ogradă de pe vremea boierului cel bătrîn. Poate că era un cîine rătăcit, care se pierduse de stăpînul lui şi se pripăşise într-o gospodărie străină. Cine ştie?
Numai că într-o zi, Rabcic...
Atît.  Istoria vieţii triste şi anevoioase a bietului cîine vagabond  Rabcic o aflaţi dacă veniţi şi puneţi mînuţa pe carte. O să vă placă. Promit. Dar vă promit că şi de învăţătură vă va fi.
Lectură plăcută vă doresc!